Știai că glaucomul este una dintre puținele boli care nu prezintă simptome decât atunci când ajung în stadii avansate? Dar că este una dintre cele mai frecvente cauze care duc la orbire în cazul pacienților peste 50 de ani? Având în vedere că prevenția este modalitatea principală prin care putem deține controlul asupra acestei afecțiuni, articolul de față își propune să prezinte cauzele, efectele și tratamentul glaucomului.

Ce este această boală tăcută?

  Glaucomul reprezintă o afecțiune care deteriorează nervul optic treptat și care, dacă nu este ținută sub control, poate duce la orbire. Leziunile nervului optic au legătură cu o presiune intraoculară aflată peste limitele normale, fiind astfel afectată dimensiunea câmpului vizual, acesta îngustându-se de la periferie spre centru. Acest proces se desfășoară atât de lent, încât pacientul nu își poate da seama că vederea îi este compromisă, decât în stadii acute ale bolii. Din nefericire, daunele provocate de glaucom sunt ireversibile iar tratamentul poate doar stopa sau încetini evoluția lui (sunt cazuri în care chiar și sub tratament boala nu poate fi controlată și cauzează orbirea).

Care sunt persoanele predispuse la glaucom?

  Printre factorii de risc se numără înaintarea în vârsta (peste 50 de ani), existența unui istoric familial de glaucom, migrenele, traumatismele la nivelul ochilor, hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, miopia sau hipermetropia severă, unele afecțiuni cronice precum diabetul sau bolile cardiovasculare, tratamentul îndelungat cu medicamente corticosteroide.

  Chiar dacă nu sunt resimțite simptome în stadiul incipient al bolii, pe măsură ce aceasta se dezvoltă pot apărea unele manifestări: presiune intraoculară crescută, apariția unor halouri colorate în jurul punctelor luminoase, dureri de cap și de ochi, extremități reci, vedere încețoșată, înroșirea ochilor, senzație de greață și vărsături. Dacă prezinți aceste

• Glaucomul neovascular – este cauzat de obicei de alte afecțiuni oculare și apare atunci când sistemul de drenaj al globului ocular este acoperit de excesul de vase de sânge produse de ochi; este frecvent întalnit la diabetici.

  Având în vedere că la majoritatea formelor de glaucom simptomele sunt vizibile atunci când ochii sunt deja afectați, recomandarea noastră este ca persoanele care sunt predispuse la factorii de risc specifici să se prezinte pentru controale periodice de rutină la medicul oftalmolog și astfel să poată preveni instalarea acestei boli.

Ce investigații se pot face în această privință?

• Tonometria – măsurarea presiunii intraoculare;
• Oftalmoscopia – examinarea fundului de ochi;
• Perimetria – determinarea câmpului vizual;
• Pahimetria – determinarea grosimii corneene;
• OCT – tomografia în coerență optică;
• Gonioscopia – ajută la determinarea tipului de glaucom.

  Aceste investigații, o bună comunicare între medicul oftalmolog și pacient, dar și istoricul medical al acestuia din urmă contribuie la stabilirea unui diagnostic corect și la prescrierea tratamentului potrivit pentru fiecare pacient în parte. Pentru tratarea glaucomului se inițiază un tratament medicamentos, cel mai frecvent sub formă de picături, pentru a reduce presiunea intraoculară. Dacă tratamentul medicamentos nu ameliorează presiunea intraoculară, se poate recurge la tratamentul cu Laser și/sau la simptome, este foarte important să te prezinți la un control oftalmologic, pentru a descoperi cauza și pentru a opri evoluția acesteia. 

Tipuri de glaucom:

• Glaucomul de unghi deschis – este cea mai frecventă formă a bolii, în stadiu incipient este asimptomatică; evoluează foarte lent, afectând în timp vederea periferică din cauza leziunilor nervului optic produse de presiunea intraoculară crescută;

• Glaucomul cu unghi închis – este o formă mai rar întâlnită, ea se formează în urma presiunii intraoculare mărite datorată irisului care blochează unghiul camerei anterioare din cauza predispoziției anatomice a globului ocular; în forma avansată a bolii sunt prezente simptome precum dureri puternice oculare, vedere încețoșată, ochi roșii, stări de greață;

• Glaucomul cu tensiune normală – deși persoanele care au această formă de boală au o tensiune intraoculară normală, glaucomul se instalează altor factori de risc precum: cauze ereditare (rude diagnosticate cu glaucom), boli cardiace, hipotensiune arterială sau sensibilitate crescută a nervului optic la presiunea intraoculară;

• Glaucomul congenital – acest tip de glaucom poate apărea încă de la naștere sau se poate dezvolta în primii ani de viață a copilului și poate fi depistat prin apariția câtorva simptome: sensibilitate la lumină, scăderea în timp a transparenței corneei, secreție lacrimală abundentă, strângerea spastică a pleoapelor;

• Glaucomul pigmentar – este o formă mai des întâlnită la miopi și are transmitere genetică; se formează în momentul în care pigmentul din iris se desprinde sub formă de granule și se depune pe endoteliu (structurile segmentului anterior al ochiului), blocând astfel canalul de drenaj al globului ocular; tratamentul chirurgical. Așa cum am amintit și mai sus, aceste tratamente nu vindecă afecțiunea, dar în majoritatea cazurilor pot stopa evoluția ei și o pot ține sub control.

  În concluzie, glaucomul este o boală periculoasă care poate duce la orbire, întrucât afectează treptat și asimptomatic vederea periferică până la atingerea unei forme acute ireversibile. Pentru depistarea din timp a acestei afecțiuni, la Clinica Ophtalens T vei întâlni o echipă  profesionistă de medici oftalmologi care, cu ajutorul echipamentelor și a tehnologiei de ultimă generație, vor putea depista orice posibilă problemă oculară și te vor ajuta să ai grijă de sănătatea ochilor tăi!